Cu toții știm că procesul de clonare este crearea unei copii identice a ceva. Dar ce nu toată lumea știe este că nu e chiar atât de simplă ca în filmele SF. Dacă în Star Wars exista o armată întreagă de clone, în viața reală clonarea umană este un vis îndepărtat. În cele ce urmează voi vorbi puțin despre ce înseamnă clonarea, cu ce ne ajută în prezent și ce speranțe putem avea de la ea pe viitor.
Clonarea în natură
Clonarea nu este o invenție umană, ea este prezentă în natură din totdeauna. O metodă de clonare este reproducerea asexuată folosită de mii de ani de plante, fungi și bacterii pentru a se înmulți.
Clonarea până în anii 90
La început, oamenii realizau clone după fragmente de ADN. Astfel s-au obținut foarte multe produse farmaceutice, precum factori ai coagulării - VIII și IX (folosiți în hemofilie) sau insulina (folosită în tratarea diabetului zaharat).
Primele clonări ale animalelor erau făcute prin simpla separare a celulelor unui embrion, segmentele separate dezvoltându-se în indivizi identici. Prima clonare prin transfer nuclear a avut loc în 1952. Nucleul unei celule din embrionul unui mormoloc a fost transferat într-o celulă fără nucleu, iar când această celulă s-a dezvoltat, a rezultat un mormoloc identic cu primul. În anii următori au fost clonate mai multe animale prin această metodă.
Primele celule umane clonate au fost celulele HeLa, în anul 1953. Acestea sunt celule canceroase prelevate de la Henrietta Lacks, fără ca ea să știe sau să fie de acord cu acest lucru. Henrietta a murit foarte tânără, iar familia ei a aflat de HeLa abia după mulți ani. Celulele ei au provocat o revoluție în medicină și au stat la baza unei industrii de milioane de dolari. Cercetătorii au observat că aceste celule erau “nemuritoare”, adică se multiplicau la nesfârșit, ceea ce permitea ca ele să poată fi studiate. Celulele HeLa au ajutat la dezvoltarea vaccinului contra poliomielitei, fertilizării în vitro și încă sunt folosite în multe studii pentru vindecarea cancerului. De asemenea, ele au reprezentat un prim pas spre clonarea umană.
Practic, până în anii 90, cercetătorii clonau celule, fragmente de informație genetică și animale. Reușiseră să cloneze embrioni în stadiu incipient, producând mai mulți descendenți identici. Ceea ce nu puteau încă era să cloneze un animal adult.
Dolly
Da, Dolly este prima clonă a unui animal adult. Ea s-a născut în 1996 și a trăit 6 ani. A fost creată tot prin transfer nuclear, dar de această dată, celula AB (nucleu de la oaia A într-un ovul nefecundat al oii B) a fost implantată în oaia C, care a născut un mieluț (Dolly) identic cu oaia A. A fost singurul mieluț care a supraviețuit după 277 de încercări de clonare eșuate. După moarte, ea a fost clonată, rezultând 4 oi: Debbie, Daisy, Dianna și Denise. Acestea au trăit până la vârsta de 10 ani, faptul că erau clone neafectându-le speranța de viață.
Până în prezent, prin aceeași metodă au fost clonați șoareci, vaci, capre, câini, cai etc. În iarna anului 2017 au fost clonate primele primate, două maimuțe.
Viitorul clonării
Clonarea are un potențial foarte mare. Cercetătorii încearcă prin diferite metode de extragere a ADN-ului din fosile să cloneze animale dispărute, precum mamuții sau chiar dinozaurii (deși sper că s-au uitat la Jurassic Park înainte). De asemenea, ei încearcă astfel să salveze speciile aflate pe cale de dispariție. Chiar și așa, mai puțin de 1% din încercările de clonare a animalelor sălbatice reușesc, deci cercetătorii mai au mult de muncă.
Cu toate acestea, clonarea nu este privită cu ochi buni de multă lume. În Europa este interzisă introducerea produselor provenite de la animale clonate în lanțurile alimentare.
Clonarea umană este cel mai controversat subiect. În anul 2001 a fost clonat primul embrion uman. Există două tipuri de clonare: clonarea reproductivă (obținerea unei noi persoane, cu același material genetic) și clonarea terapeutică (creșterea embrionilor clonați pentru extragerea celulelor stem). Multă lume este ingrijorată cu privire la clonarea reproductivă, de aceea toate țările europene în afară de Marea Britanie interzic obținerea embrionilor prin clonare pentru scopuri de cercetare. Clonele ar leza identitatea, precum și demnitatea individului. Ar avea un impact puternic asupra ideii de unicitate și diversitate. Și clonarea terapeutică ridică anumite probleme etice, fiindcă ea ar necesita distrugerea unui număr mare de embrioni umani, de potențiale vieți.
Există multe opinii contradictorii cu privire la moralitatea clonării. De asemenea, există multe lucruri pe care nu le știm despre aceasta. Ceea ce știm, însă, este că lucruri care păreau imposibile în trecut acum au devenit realitate.
Mara Buga
