Dezbaterile schimbă vieți. Cei care promovăm dezbaterile academice în România ne spunem asta ca o mantră, ca să ne motivăm să continuăm în ciuda adversităților cu care ne confruntăm în mod regulat. Fie că e vorba de reținerea de care dau dovadă cei mai vechi din sistem (”Cum adică, să spună ei ce părere au?”, ”Copii ăștia de la dibeit comentează mereu la ora mea”), părinți îngrijorați (”Mama îmi spune să nu mai fac debate cu ea acasă”) sau chiar debateri “de top” (”Am câștigat o competiție, clubul nu mai e de mine). Acestea sunt Exemplele mai inocente din instituțiile în care avem voie să facem dezbateri cu elevii, nu vorbim de cele în care nu putem nici măcar intra.
Despre sistemul educațional din țara noastră se spun multe lucruri. Din păcate nu multe bune și de care cu toții am auzit - că profesorii nu încurajează gândirea liberă, că toate orele sunt la fel/plictisitoare, că nimeni nu le cere părerea elevilor despre...nimic. Dincolo de îmbunătățirile evidente care se pot face, e greu să faci educație interactivă cu 30 de copii într-o sală de clasă și cu un singur cadru didactic. E dificil ca într-o singură oră să îi întrebi pe fiecare dintre ei ce părere au, sau cum ar rezolva ei problema de pe tablă. Nu în ultimul rând, e imposibil să-i faci pe toți să se simtă valoroși și relevanți, iar asta îi descumpănește pe mulți copii. Cât de des ați auzit un tânăr spunând că se bucură că merge la școală?
Trecând însă peste toate exemplele negative, sunt profesori și profesoare care reușesc să inspire o generație, să facă tinerii dornici să vină la ora lor, să învețe cu plăcere. Mulți au carismă naturală, sunt foarte bine pregătiți, se preocupă de educația elevilor din fața lor pentru că înțeleg că ei sunt viitorul, prioritatea și scopul muncii lor. Pe toți acești profesori și profesoare îi leagă un lucru rar: pasiunea.
Dezbaterile schimbă vieți. Nu doar pe ale elevilor care fac dezbateri, cât și a instructorilor lor, care vin weekend de weekend voluntar să-i pregătească. Și profesorilor și profesoarelor care interacționează cu ei și încep să comunice cu ei la ore și în pauze. Și părinților lor, care descoperă un nou partener de conversație, creativ și plin de idei.
Dezbaterile schimbă vieți pentru că trezesc în oameni pasiunea de a împărtăși unii cu alții, iar când împărtășești mult trebuie să citești mult, că altfel te repeți. Trebuie să învârți o problemă pe toate părțile, să dezvolți empatie ca să te pui în locul celeilalte părți, altfel conversația se oprește când apare prima părere ”diferită”.
Uneori, dezbaterile fac mai mult decât atât. Învățându-i pe tineri să se exprime, că e ok să-și spună punctul de vedere și că nu vor fi opriți, judecați și mai ales nu vor fi condamnați, îi îndeamnă să-și facă noua voce auzită. Pentru unii dintre ei, sala de clasă nu e suficientă. Clubul de dezbateri nu e suficient. Competițiile de dezbateri, olimpiadele, concursurile sportive, nu sunt suficiente și adesea nu sunt nici mediul potrivit.
Așa își face apariția Le ”De Ce” - o inițiativă scriitoricească care tranșează lumea printr-un filtru complex - a unui practicant de dezbateri academice dornic să ofere claritate într-o lume din ce în ce mai complexă și ea, supraîncărcată de informații și cu acces mult prea facil la lucruri. Oricât de util și ușor este să ”cauți repede pe Google”, oportunitatea cunoașterii ne reduce capacitatea mentală, dorința de analiză și nevoia de empatie, ne fac reci la nevoile altora și indiferenți la nevoile lumii. Redacția Le ”De Ce” crede că dezbaterile schimbă vieți, și așa cum și viața lor a fost schimbată, vor să schimbe și ei viețile altora.
Vă invităm să vă alăturați nouă în această mișcare, începând cu primii pași firavi și tremurători în ziaristică, pentru că doar cu parteneri fideli de conversație aducem schimbarea pe care ne-o dorim cu toții.
Redacția Le ”De Ce”
