Review: The King’s Speech // Discursul Regelui (2010)

STIL. CONȚINUT. STRATEGIE. Nu există om care spune despre el că este debater care nu a auzit niciodată aceste cuvinte. Ajungem în punctul în care realizăm că atât de multe lucruri de la dezbateri sunt aplicabile în viața reală. Începem să fim mai atenți la ceea ce spunem, cum o spunem și în ce mod alegem să le spunem.


A spune. O acțiune care a devenit o comoditate, ceva ce ne asumăm că suntem capabili să facem și, poate, pornind de la acest punct zero ne gândim să aducem niște plusuri. Regele George al VI-lea al Angliei nu a fost capabil să ducă o propoziție până la bun sfârșit pentru o perioadă lungă de timp. Un om așa important lipsit de cea mai accesibilă comoditate.

“The King’s Speech” (Discursul Regelui) își propune să ne acorde o lecție de viață despre evoluție și acceptare personală, înfrângerea fricii și conștientizarea adevăratei tale valori. Regele George al VI-lea, interpretat remarcabil de către Colin Firth, era bâlbâit de când își putea aduce el aminte. În mod intuitiv, responsabilitățile sale de duce și, ulterior, rege, nu puteau fi îndeplinite eficient din cauza acestui defect de vorbire. Acțiunea propriu-zisă începe din dorința reginei Elisabeta (Helena Bonham Carter) de a-și ajuta soțul în vederea depășirii acestor deficiențe verbale. Acesta îl găsește pe nonconformistul logoped Lionel Logue, interpretat într-un mod impresionant de Geoffrey Rush. Ședințele dintre rege și Lionel reprezintă esența mesajului din spatele filmului. Vulnerabilitatea își face loc în defavoarea imaginii sobre și fiecare dintre cei doi se descoperă unul pe celălalt din ce în ce mai mult și leagă o prietenie ce durează o viață întreagă.

Pelicula de analiză psihologică urmărește evoluția umană în acceptarea și depășirea problemelor individuale. Chiar dacă nu ne place să admitem uneori, întotdeauna avem nevoie de cineva din exteriorul propriei persoane pentru a se declanșa ceva în noi, o schimbare, un sentiment, o dorință. Pentru Regele George al VI-lea a fost Lionel Logue. Poate, pentru un debater a fost critica constructivă a unui arbitru.


Laureat cu patru premii ale Academiei de Film din Statele Unite ale Americii și alte numeroase nominalizări, filmul este combinația perfectă între cele trei mari paliere ale cinematografiei: actorie, regie și scenaristică.


Regizorul, Tom Hooper face o treabă excelentă în surprinderea emoțiilor personajelor prin folosirea unor cadre exemplare de tip portret care pun în centrul atenției expresiile faciale, în special expresivitatea ochilor. Spectatorul este atras în lumea intimă a fiecărui personaj, trăind, parcă, fiecare moment în evoluția personajelor. Un zâmbet însoțit de sentimentul de mândrie direcționat către Bertie (regele George al VI-lea) sunt două dintre lucrurile care nu vor lipsi din experiența vizionării acestui film.


La final, pe lângă invitația clară de a viziona acest film, vă întreb: oare noi, oamenii, suntem întotdeauna conștienți de oportunitățile pe care noi le avem și cum ajungem inconștient să le transformăm în comodități? Uneori, ce este pentru noi comod, poate pentru alți oameni este o luptă constantă.

A evolua înseamnă a nu renunța la prima greșeală.

Bianca Sima



55 afișare
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now